Bulzeştiul lui Sorescu, raiul cărămidarilor

La o aruncătură de băţ de Craiova, la ieşire din comuna doljeană Bulzeşti, localitatea natală a poetului şi dramaturgului Marin Sorescu, îşi câştigă existenţa o familie de romi. Aceştia fac şi vând chirpici, un soi de cărămidă din lut nears, amestecat cu bălegar, musai de cal. De mai bine de o jumătate de secol, familia de cărămidari şi-a dus traiul şi şi-a câştigat existenţa la poalele Bulzeştiului, unde se află un deal de pământ galben, numai bun pentru fabricarea chirpiciului.

Din raţiuni financiare, ţăranul român a apelat la chirpici, atunci când şi-a încropit o casă. Un fel de carămidă (făcută din apă, paie, lut şi bălegar, neapărat de cal, uscată la soare) era varianta ieftină faţă de cărămida arsă sau plăcile de BCA. „Casele de chirpici rezistă şi 50 de ani, dacă sunt îngrijite. Vara ţin răcoare, iar iarna păstrează ore bune căldura. Igrasia nu intră în casele de chirpici şi sunt ieftine“, îşi laudă marfa capul familiei, Gicuţă, un tânăr de nici 30 de ani.

„Totul e să ştii să calci pământul!“

Familia de cărămidari e mare, numără pese 20 de suflete, din patru generaţii. Aproape toţi muncesc la chirpici, cât e vara de lungă. Liderul familiei, Gicuţă, ne lămureşte. „Ca să faci chirpici nu-ţi trebuie şcoală, trebuie doar să ştii să calci bine bălegarul. Şi să pui paie multe. Toţi ştiu cum se face materialul pentru chirpici. Şi copiii îl calcă. Mai e un secret (şopteşte complice), băligarul tre’ să fie bun, să nu fie calul stricat la maţe. Unii pun de vacă sau de la cai bolnavi şi nu e bine, că balega leagă paiele de lut”, ne iniţiază Gicuţă. În toată frăsuiala generală, femeile au şi ele treaba lor. Chivuţele chitesc chirpiciul în grămezi după ce se usucă. „Dacă e cald afară, în patru-cinci zile sunt gata. Uscate sunt mai uşoare şi putem noi, muierile, să ne opintim cu ele şi să le chitim în grămezi. Tot noi le dăm la bidinea, să nu se crape“, povesteşte una dintre femeile care vede de copii.

Investiţie minimă, costuri reduse

Pe malurile bălţii de la Bulzeşti stau grămădite stavilele de chirpici, ce-şi aşteaptă săpânii. „Nu prea mai lucrăm decât la comandă. Lumea nu mai face case de chirpici. Face din bolţari sau BCA. Din chirpici mai fac coteţe la animale, vreun umbrar. Pentru un coteţ de porc trebuie cam două căruţe de chirpici, cam 2.000 de bucăţi. Îi dăm ieftin, 50 de bani bucata. Acum ne tocmesc oamenii când le trebuie chirpici. Nu mai facem nici noi stoc, că nu avem unde să îi ţinem şi afară îi plouă şi se strică. E păcat că oamenii bagă acum banii în betoane şi se pomenesc cu pereţii plini de igrasie, că nu respiră. Peretele de pământ respiră şi nu se face nicicum mucegai“, mai povesteşte Gicuţă, în vreme ce mâinile lui nu contenesc din a amesteca bălegarul.

Lemnele de bălegar, uitate în negura vremurilor
Întrucât lemnul este la mare căutare în Dolj, pădurile fiind puţine şi lemnul scump, locuitorii judeţului se încălzesc cu vreascuri, viţă de vie, pălării de floarea soarelui sau turtă de tizic. „Trăim cum putem. Vara facem turte de tizic, din apă, bălegar de cal şi paie, pe care le uscăm bine, iar iarna le punem pe foc. Ăsta e lemnul nostru! Românii nu mai fac turte, ei cumpără lemne de zeci de milioane pe iarnă“, oftează cărămidarul cel mai bătrân. „Acum toată lumea vrea să nu mai polueze, să salveze planeta, să fie totul bio, eco şi aşa mai departe. Fără să ştie, aceşti oameni, prin obiceiurile lor generate de sărăcie, au contribuit la salvarea planetei. Sunt demni de toată lauda“, a încheiat primarul din Bulzeşti.

Categoria: Actualitate

Tags: , ,

Lasa un comentariu




Daca vrei sa iti apara poza la comentariu, du-te la Gravatar.

* GorjDomino.com nu-si asuma raspunderea pentru continutul comentariilor dar isi rezerva dreptul sa le stearga pe cele pe care le considera jignitoare.
banner ad